In caz ca iti aduci aminte, si chiar cred ca asta o sa faci, suntem intr-un razboi, pe undeva, departe pe langa Kyrgyzstan. Oricum nu conteaza, ca e departe. Ideea e ca daca razboiul asta ar ajunge mare si ar omori pe toti, ca in filmu ala cu Will Smith (relatia aia intre tata si fiu sigur inseamna sfarsitu lumii), nu s-ar supara nimeni. Chestia despre cartea lu' Alan Weisman e ca iti zice niste chestii care s-ar intampla atunci cand ti-e lumea mai draga. Cartea se cheama “The World Without Us” si s-ar treduce “Pe nimeni nu doare in cur ca suntem aici”
Acu', n-am citit cartea ca daca era sa scriu despre o carte citita de mine nu scriam nimic (hai sa fim seriosi ca nimeni nu a citit “Punguta cu doi bani”, toata lumea o stie ca a auzit-o in tinereti. Idee: intreaba-i pe aia care ii intalnesti sa iti povesteasca punguta cu doi bani ca te-a intrebat nu stiu cine si ca trebuie sa i-o povestesti aluia, sa vezi ce raspunsuri primesti). Asa, cum ziceam, cartea lu nenea asta mi s-a parut interesanta ca mi-a zis unu de la televizor ca e interesanta, si ca a fost best-seller, piata a vorbit! Cica s-a plimbat prin toata lumea ca sa intrebe oameni destepti ce trebuie sa scrie in carte. Misto!
Daca o sa se razbune timpu ca l-am omorat prea mult si o sa zica “gata!” si am disparea!?! Nu s-ar supara aproape nimeni, ar muri cam 300 de specii de bacterii care traiesc in intestinul nostru. Sobolanii si gandacii de bucatarie ar muri de foame, singuratate, si de frig. Deci e vina celor care tot imbrafiseaza animelele astea domestice, ca daca le-ar da drumu, le-ar fi frig si am scapa de ele.
Daca as muri eu, mi-ar fi dor de mine.
Ar fi aiurea daca pe lume nu ar mai exista femei, ca ar fi o lume plina de ghei.
(repost)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu